Cine este Theguyarts?

“The best thing about a picture is that it never changes, even when the people in it do.”
— Andy Warhol

Adelin Crin este absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din Galați și fondatorul proiectului Theguyarts.

sursă: The Guy arhivă personală

Blogulcăutat: Bună Adelin, de unde vine numele de ‘Theguyarts’?

Theguyarts: Numele proiectului a venit de la o întrebare simplă.

Cine ți-a făcut poza aia?’ Și răspunsul era ‘that guy‘ (băiatul acela).

Blogulcăutat: De unde vine pasiunea pentru fotografie?

Theguyarts: Pasiunea a fost dintotdeauna dar în stare incipientă. Am făcut poze de newbie pe telefon ce se clasifică ca practică.

Blogulcăutat: Unde a început proiectul ‘Theguyarts’?

Theguyarts: Proiectul a a luat naștere când am început să învăț despre fotografie. Primul pas în fotografie trebuie să fie cunoștințele în domeniu ca să poți să faci practică pe camera de fotografiat. Degeaba ai ultimul răcnet în materie de aparatură dacă ești tufă de Veneția.

Blogulcăutat: De unde îți vine inspirația pentru poze?

Theguyarts: Mă inspir din orice, de la curățatul cartofilor pentru piure până la panorama oferită de plajă.

Când am învățat cum să fac poze tip portret, muza mea a fost prietena mea. Sunt perfecționist din fire și am umblat la lumină, efecte, poziția corpului etc.

Să faci poze nu este așa ușor pe cât cred alții. Fotografia se naște din creativitate și tehnică. Nu pot exista una fără cealaltă.

Dacă vrei sa avansezi de la nivelul de selfie, trebuie să acumulezi cunoștințe și apoi să iei o cameră cu care ‘să te joci‘, să pui în aplicare informațiile învățate.

sursă: The Guy arhivă personală

Blogulcăutat: Am intrat pe pagina ta de Instagram și am văzut că ai un feedback foarte pozitiv de la alți fotografi. Ce te motivează să continui într-o nișă suprasaturată?

Theguyarts: (zâmbește) Încerc să nu mă identific cu cei 99% din fotografi, de asta abordez și diferite moduri de fotografie, teme, motive. Am descoperit că îmi place să filmez mai mult decât să fac fotografii.

Am multe poze făcute și le încarc ca fotografii stoc pe care le vând aici. Același lucru îl fac și cu multe dintre filmări. Pentru o oră de filmat și editat, oamenii/companiile sunt dispuse să plătească de la 200 euro în sus.

De asemenea, trimit poze celor de la GoPRo și dacă îmi acceptă poza primesc bani și accesorii ca reward.

Blogulcăutat: Mulți dintre cititori sunt încă entry level în ale fotografiei, ce camere de fotografiat le recomanzi?

Theguyarts: Nikon D3500, Canon EOS 800D, Canon 200D.O cameră mai bună ajută, dar nu enorm de mult, așa cum cred unii. Poți face performanță și cu ele. Însă cam in toate cazurile o să ai nevoie de obiective premium. Acolo este diferență mare.

Blogulcăutat: Acum ești stabilit în Germania. Cum a fost adaptarea într-o țară străină?

Theguyarts: După terminarea facultății am rămas în Galați dar majoritatea prietenilor mei erau plecați în țări străine.

Voiam să ne mutăm în Cluj dar am primit invitația de la niște prieteni stabiliți în Germania să venim acolo pentru o oportunitate de muncă. Prietena mea era sceptică la început căci nu știam limba dar am zis că trebuie să ne învingem frica de necunoscut. Suntem tineri și vrem să explorăm lumea.

A fost un pic mai dificil cu limba germană dar acum mă descurc mai bine să conversez. A fost ușor să ne acomodăm și să ne facem actele căci este o comunitate mare de români în Langeoog.

Blogulcăutat: Cum ți se par oamenii în Germania?

Theguyarts: (pff) Greu să fiu obiectiv. Langeoog este un obiectiv turistic insular în care vin majoritatea nemților în vacanță. Plaja este ok dar nu se compară cu plajele din Spania, Italia etc.

Este o comunitate micuță și se fac diferențe.

Un exemplu pertinent ar fi că în locul în care lucrez am avut un cuplu de români care au luptat din greu să primească o mărire de salariu. După o perioadă scurtă managerul a angajat un neamț pe aceeași poziție și a primit un salariu de două ori mai mare.

În orașele mari din Germania nu există diferențe de genul.

Blogulcăutat: Care sunt planurile tale pe viitor?

Theguyarts: Mai stau un an, doi ani maxim iar apoi îmi doresc să îmi deschid un studio de fotografie. Vreau să îmi câștig existența făcând ceea ce îmi place.

De asemenea mi-ar plăcea să mă stabilesc în Canada, Olanda sau Australia. Lumea este plină de necunoscut gata să fie descoperit.

sursă: The Guy arhivă personală

Blogulcăutat: Gânduri pentru cititori?

Theguyarts: Oamenii trebuie să învețe pe cont propriu și trebuie să citească mai mult.

Carantina asta mi-a oferit așa de mult timp de care aveam nevoie pentru proiectele mele, timp pe care nu îl mai puteam aloca căci îmi lipsea.

Blogulcăutat: O ultimă întrebare. Unde te pot găsi cititorii? Pe ce platforme activezi?

Theguyarts: Activez Youtube, Facebook dar postez cel mai mult pe Instagram. Pentru poze stoc mă găsiți pe Shutterstock.

Cine este Tea-cher D?

Dana Lăcustă a început de curând proiectul de profă virtuală.

Tea-cher D este un proiect educațional cu informații ușor de digerat la o cană cu ceai.

Dana este absolventă a Universității Ioan Cuza din Iași pe limbă și literatură română și franceză.

sursă: arhivă personală Tea-cher D

Blogulcăutat: Bună Dana, ești neschimbată de ultima dată când te-am văzut în liceu.

Tea-cher D: (zâmbește) Trebuie să îi mulțumesc mamei căci are gene bune. Glumesc, viața m-a schimbat un pic.

Blogulcăutat: De unde vine dragostea pentru limba franceză?

Tea-cher D: Am urmat cursurile Colegiului Național ‘Costache Negri’ din Galați pe profilul de Filologie cu specializarea Intensiv Franceză. Acolo am avut cea mai mișto dirigă,pe doamna Aurelia Caragea. Datorită dumneaei, am prins drag de franceză și am mers pe drumul ăsta.

Blogulcăutat: Dar cum de ai știut că vrei să activezi în domeniul învățământului?

Tea-cher D: Pe la 4 ani mă jucam cu un vecin în fața blocului ‘de-a învățătoarea‘, un vecin care nu știa să citească prea bine și eu îl corectam. Apoi am trecut la învățat de împletit și îi ajutam pe ceilalți să învețe. Mi-a plăcut să îmi împart noțiunile în modul meu caracteristic.

Blogulcăutat: Am văzut că ai studiat la Iași. Cum ți s-a părut viața acolo?

Tea-cher D: A fost prima dată când mi-am părăsit orașul natal și au fost 3 ani amuzanți și plini de viață. Nu te gândi că am petrecut în cluburi și mi-am epuizat nopțile.

Am stat într-un apartament cu o fostă colegă din liceu și i-am scos peri albi. Sunt unicul copil la părinți și a fost ceva oau pentru mine să împart casa cu altă persoană feminină (în afară de mama).

Îi făceam diferite farse și adoram modul în care reacționa. Au fost și situații în care ne împungeam căci mie îmi plăcea o anumită ordine și ei altă ordine. Sunt genul de persoană care are un cerc restrâns de prieteni și mi s-a părut natural că trebuie să mă întorc acasă după ce termin de dat licența.

Blogulcăutat: Cum ai intrat în domeniul învățământului?

Tea-cher D: Când învățam pentru titularizare, m-am angajat ca ajutor de educatoare la grădiniță. (pff) Au fost ore multe și bani extrem de puțini. Dar practica cu copiii mi-a adus împlinire personală. Făceam foarte multe activități de învățare prin jocuri, desene sau sunete.

Când am luat examenul de titularizare am fost șocată. Nu mă pregătisem îndeajuns și nici măcar nu voiam să mă prezint la examen. Am luat 7.05 și am fost repartizată la Școala Rediu. În România nu contează ce notă iei, este doar de fațadă, important este să cunoști persoanele cu influență.

Școala Rediu a fost cea mai mișto experiență pentru mine ca profesor debutant de limba franceză. Am predat claselor 5-8 dar anul a trecut super repede. Am avut parte de suport din partea directoarei, ea m-a ghidat să aplic și pentru definitivat. Mă înclin în fața dumneaei.

Blogulcăutat: La sfârșitul primului an de predare, ți-ai dat și definitivatul. Ce a urmat?

Tea-cher D: Am dat definitivatul și am luat 8,05! Am început să plâng când am văzut nota. Logica din capul meu spunea că nu am avansat deloc dar când m-a sunat directoarea din Rediu nu înțelegea de ce plâng. Tot ce îmi repeta era ‘Dana ai luat o notă bună și ai trecut!’

Am vrut să continui la Școala Rediu și în al doilea an. Mi s-a tăiat macaroana când profesoara titulară era în aceeași încăpere (eu nu știam!) și a făcut un scandal monstru zicând că locul la școala Rediu este al ei. Doamna profesoară a făcut un spectacol de mahala pentru un loc care era deja al ei, dar la care nu predase niciodată.

Între timp, eu am fost repartizată la școala nr. 18 din Galați. Acolo am văzut adevărata ‘față‘ a generației Z. Copiii din mediul urban și-au pierdut respectul față de cadrele didactice.

Îți vine să crezi că un părinte a venit la școală căci odorul nu luase 10 deși baremul arăta clar că merită nota 6?

Hai să îți explic. Le-am dat o evaluare simplă în care trebuiau să conjuge 9 verbe. Aveau un punct din oficiu. Părintele copilului a venit la școală și m-a amenințat că sună la inspectorat. I-am înmânat eu numărul de telefon și nici până în ziua de astăzi nu am primit acel telefon.

Blogulcăutat: Cum ți se pare învățământul românesc?

Tea-cher D: (oftează) Este greu să intri pe o ‘piață‘ dominată de o gândire comunistă și oameni dezinteresați. Am avut colegi (tineri!) care au admis că au luat postul pentru orele de muncă lejere și că își pot da interesul când vor ei. Am rămas trăsnită.Eu eram profa aia nebună care târâia după ea boxe, laptop, multe cărți și materiale la clasă.

Blogulcăutat: Poți să îmi dai un exemplu de o abordare noncomformistă în predarea ta?

Tea-cher D: Un exemplu pertinent ar fi că nu îmi ascultam elevii în varianta în care îl ridicam pe elev în picioare și îl puneam să turuie lecția. Dacă aveam un eșantion de 5 elevi, le puneam întrebări pe sărite toată săptămâna, le verificam temele și la sfârșitul săptămânii le făceam o medie. Multora le plăcea dar unii nu erau mulțumiți niciodată.

Blogulcăutat: Acum ești stabilită în Olanda. Cum a fost adaptarea într-o țară străină?

Tea-cher D: Este amuzant pentru că am zis că niciodată nu o să plec din țara mea ca să lucrez într-o țară străină. Decizia de a pleca în Olanda fost un cumul de factori incluzând multe frustrări și insistențele din partea unchiului și mătușii mele de a veni la ei.

Nu mi-a fost greu să mă acomodez căci veneam înainte în vizită la părinții mei când locuiau în Olanda. Actele mi-au venit într-un timp extrem de scurt și locul de muncă l-am găsit destul de repede.

Să fiu sinceră, în Galați eram destul de independentă. Aveam mașina mea și aveam o rutină de a mă duce la muncă, sală, dans, yoga și progresam cu afacerea mea handmade. Acum sunt într-un loc străin și nu prea ies.

Blogulcăutat: Care sunt planurile tale pe viitor?

Tea-cher D: (triumfătoare cu un zâmbet uriaș) Vreau să scriu o carte despre tehnici de învățare îmbinate cu povestea mea. Eu citesc foarte multe cărți de dezvoltare personală și știu că sună clișeic dar m-au ajutat enorm. Mi-aș dori să pot călători și să fac training profesorilor cu metode de învățare.

Blogulcăutat: Gânduri pentru cititori?

Tea-cher D: Oamenii trebuie să învețe să fie mai buni și să citească mai mult. Să ceară ajutorul când au nevoie și să încetăm să mai punem etichete.

Blogulcăutat: O ultimă întrebare. Unde te pot găsi cititorii? Pe ce platforme activezi?

Tea-cher D: Activez pe WordPress, Instagram, Facebook și Youtube. Încerc să îmi fac timp să creez mai mult conținut pentru contul de Youtube și Facebook.

9 adevăruri din carantină

Carantina este plină de necunoscut și temeri. Financiar, emoțional și fizic este o provocare pentru oricine. Măsurile impuse de orice țară în care te afli sunt mai mult sau mai puțin drastice. Limitarea libertății are un efect negativ asupra fiecărui individ. Pentru mai multe detali idespre carantina în UK poți găsi în articolul ăsta.

Am învățat ceva de când sunt în carantină? Desigur, uite 9 lecții învățate până acum.

sursa: Giphy
  1. Carantina cu partenerul de viață poate fi tricky or not

Este greu să fii singur în perioada asta. Ajungi să epuizezi Netflix-ul, Filelist-ul și frigiderul.

Dar o provocare poate fi și timpul petrecut cu partenerul de viață. Carantina poate fi o perioadă de redescoperire și reconciliere a partenerilor. Sună romantic, nu? Ajungi să fii atent la toate scobiturile în nas, beșinile zgomotoase sau fâsâite, strănuturile sau modul în care sunt aranjate hainele în dulap. Dacă restul carantinei nu se transformă într-un meci de Mortal Kombat, chiar ați reușit să vă descoperiți.

Thanks bae for keeping me sane and loved, I hope I wasn’t a big arici :*

2. Am reînodat prietenii

De fapt la 26 de ani nu se nasc prieteniile alea din anii liceului sau studenției, ci niște legături mult mai profunde și mature. Am învățat că un video call poate fi mult mai mișto decât o poveste never ending prin mesaje. De asemenea am redescoperit ce am în comun cu oamenii ăștia. Este greu să admiți că poate ai greșit judecând o carte după copertă. Înveți în fiecare zi, chiar dacă ajungi la adevăruri universale.

Luv u my chicas, Paula Roxy and Ewelina ❤

3. Descoperi că motanul este o ființă extraterestră

După cum se vede din toate mențiunile postate înainte în articolele mele sau postările de pe Instagram, sunt a cat person ( deocamdată). Am crescut cu animale în jurul meu și era inevitabil să nu adopt un animăluț. Pe viitor îmi doresc tare mult să adopt un cățel ( nu să cumpăr!).

Revenind la motanul Hashirama, care acum stă pe canapea la picioarele mele, trăgând vânturi de zor ce umplu camera de un miros de ouă stricate. Am învățat că motanul doarme 12 ore cu întreruperi, nu se dă în lături să se arunce pe scări ca să prindă paianjeni, doarme pe perna din sufragerie și iubește să doarmă în pat deși nu are voie. Trebuie să îi dau dreptate lui Nick Fury, căci pisica este un flerken.

sursa: Giphy

4. Niciodată nu va fi destul de curat în casă

Carantina este perioada ideală în care poți să cureți.. să cureți și iar să cureți de ajungi să îți cumperi un aspirator nou și ăla costă vreo £250 de lire. Dar ajungi să îți iasă pe ochi. Te saturi să cureți frigiderul, mașina de spălat, să ștergi praful sau să dai cu aspiratorul. Partea bună este că la anu’ de Paște știi ce ai de făcut.

5. Înveți să economisești

De fapt știam să fac asta dar m-am prostit cu lumea asta grăbită. I’m not saying you don’t need things and eat ants dar mai reduc din lucrurile inutile pe care le cumpăram înainte. La sfârșitul lunii mai rămâne £100- £200 de pus în savings. Este timpul să cumpărăm o casă, eh?

I‘m stalking Zoopla every day, this time next year I will sign those papers.

6. (Re)descoperi pasiuni și hobby-uri

Încercam să împart munca, viața socială și personală în același timp și nu am excelat. Acum am revenit la dragostea mea față de scris (pe blog) dar și faptul că aș vrea să scriu o carte. Ca să fiu sigură în ce limbă aș vrea să fac pasul ăsta, am aplicat și pentru un master in literatură contemporană ca să învăț stilul de scris. Era și cazul pentru o nouă provocare.

No one can’t tell me that I’m not good at writing just because I’m not on the same trend like evryone.

7. Realizezi festival de muzică la tine în sufragerie

Anul ăsta trebuia să mergem la Creamfields în August. Încă nu s-a anulat festivalul dar nu am speranțe mari să se desfășoare. Între timp, mi-am umplut playlistul cu melodii bune de festival și o boxă încărcată corespunzător. Îmi exersez mișcările ca să fiu în formă pentru anul ăsta, la anu’ poate.

8. Netflix

Am dat gata multe seriale care erau pending cu multe episoade noi. Acum sunt în punctul în care trebuie să aștept următorul sezon din Lucifer, The Witcher și Sabrina. Sunt o mică legumă și nu mai vreau să aud de seriale cu 5-6 sezoane. Netflix and chill too much now.

9. Am început să fac mișcare

Am cumpărat o pereche de role după aproape 4-5 ani de când nu m-am mai dat. Vremea este superbă iar parcurile nu sunt aglomerate. Am reînvățat cum să îmi țin echilibrul și să pun frână dar nu înainte de a lua primul stâlp în brațe. O oră după amiaza mă umple de energie pentru a doua zi.

Carantina este o perioadă de redescoperire interioară, de curățare mentală și de reconciliere.

Cum este să fii imigrant?

“Every immigrant who comes here should be required within five years to learn English or leave the country.”
― Theodore Roosevelt

sursă: Giphy

La momentul la care scriu deja sunt peste 3 ani de când sunt in UK. Am trecut peste telenovela Brexit care după mai bine de 4 ani se încheie cu un gust amar și o plasă nesigură.

Plecarea în UK nu a fost o alegere permanentă ci una temporară. 6 luni și mă întorc ca să aplic la master.Din 6 luni se face 1 an și apoi cu pași repezi trec 3 ani plini cu evenimente diferite.Nu pleci într-o țară străină pentru că îți place ci ajungi într-o țară străină de nevoie și te acomodezi.

Deci cum este viața unui român în Anglia?

Întâi trebuie să clarific ceva:în proporție de 90% din pozele postate de românii din UK sunt cu BMW-uri. Toate sunt pe finance și contrar înțepăturilor, este un lucru comun să ai mașină pe finance. Dar să fii analfabet și cocalar, nu este permis.

Dacă arunci o piatră într-o mulțime, 50% sunt din Europa de est, 40% sunt musulmani și restul sunt amestecați. Este mișto variația de populație până când ești fermecat de alba neagra și ești ușurat de valută ca prin magie sau te transformi într-o piniata umană,în centrul Londrei. Credința este un rău absolut, trend-ul atentatelor așa s-a născut.

Știu că râzi de ‘ăștia de afară ‘ care nu mai știu să vorbească corect gramatical. Nu este din cauza englezei ci din lipsa cunoașterii limbii române. Să fii analfabet în limba română este un nou sport inventat de .. români bineînțeles!

Magazinele cu specific românesc sunt cabinetele psihologice gratuite. Nu gratuite, căci faci cumpărături, dar partea bună este că nu trebuie să plătești pe oră. Oamenii se plâng mai mult ca bocitoarele. Dacă ești vreodată prea fericit și plin de good vibe, du-te într-un magazin românesc.

Marea Britanie este o țară în care se fac bani dacă..muncești non stop ca un robot și stai într-o casă cu vreo 12 persoane sau ești șoferul unui bogătaș. Iluziile unui trai ca afară este țesut cu ani de sudoare. Știi vorba aia, că trebuie să muncești din greu ca să ajungi ceva. Banii ajung in cartierele ale cu case cu multe etaje neterminate.

Dacă vrei să redevii student, poți aplica pentru universitate. Dar când sângele latin îți dictează altceva, faci o afacere din ‘maintenance loan’. După 3 luni de dus la facultate ești bogat și fugi în Dubai în vacanță. Păcat că din asta, singurul lucru pe care îl înveți este cuvântul ‘task’.

Dar românul cum este inventiv, aplică la mai multe companii de telefonie mobilă, își face abonament pentru cele mai noi telefoane și le vinde în Românica la preț exorbitant. Așa vezi cum ies la înaintare ‘ăia cu bani’.

Știi ce este cel mai frustrant? 99% din populația din UK încă etichetează românii ca ‘hoți, inculți și țigani’. De ciumă poți scăpa dar de noi ba.

Înainte să vă doriți o țară ca afară, trebuie să respectați și ‘țările din afară’ și schimbarea pornește la nivel individual nu național.

5 o’clock sau un articol de creativitate liceană

Am debutat intr-o revista dedicata tinerilor din orasul meu pe timpul liceului. Am zis ca să îmi încerc norocul și partea literară. Dacă este fail sau nu, nu contează, articolul este important pentru că atât timp cât visezi, totul se poate realiza.

sursa: Giphy

”O senzatie ciudata. Asa s-ar putea caracteriza penultima intalnire cu zborul catre aspiratiile inalte.Nu a fost o ciocnire dura deoarece EA a stat in umbra,a privit de pe margine si s-a minunat.Era oare posibil?Zambi…privirea ii era atintita asupra rasaritului.Un apartament la etajul 13 la un pret acceptabil ii oferea cele mai frumoase privelisti in doua momente ale zilei: rasaritul si apusul.

Rasaritul o vitaliza,ii improspata diminetile iar apusul cu darele sale rozalii o determina sa devina melancolica,nostalgica rememorand intamplarile inedite sau banale ale zilei…

Se uita la ceas.Ora cinci fara cinci .Mai avea de asteptat inca cinci minute.Cateodata,cele cinci minute pareau o eternitate.Isi facuse un obicei in a astepta rasaritul si apusul indiferent de sezon..Se aseza mai bine in fotoliul pe care l-a cumparat de la un magazin de chilipiruri .Era in stil victorian imbracat in fetru de un verde inchis.”Nu-i rau”,isi spuse cand il cumparase.Acum avea toate piesele necesare pentru a-si aranja un “colt de rai” in balconul proaspat renovat.

Trei orhidee rozalii langa masa ovala din mahon asteptau binecuvantarea razelor soarelui.Mangaie usor petalele gingase ale acestora.Daca ar avea mai multa grija de  ele si le-ar uda la timp conform regulilor nu ar mai ajunge la gunoi la fiecare doua saptamani.“Stai putin!”isi spuse.Ele sunt si niste flori pretentioase care au nevoie de mai multa atentie.Dar asta este,bineinteles,o scuza penibila.“Nu ma las cu una cu doua”…Zambi din nou.Incapatanarea era punctul ei forte…asa i-a spus mai toata lumea.“Incapatanata ca un catar!”,a mai adaugat si prietena ei cea mai buna.

Da,era adevarat.Dar avea si o parte buna incapatanarea asta.Asa s-a motivat si a trecut mai departe.Voia sa devina mai buna.Sa fie remarcata.Sa se faca auzita.Stia ca este SPECIALA.Poate era un cliseu pe care il auzise in filme si se amuza copios,afirmand ca sunt niste kitsch-uri.Dar acum nu mai credea la fel.Acum SIMTEA asta.DA!Intuitia sa nu dadea gres niciodata..celebra ei intuitie..ha..

Isi rezema capul de spatarul fotoliului si isi trase salul de casmir pe ea.Era destul de racoare pentru o zi de vara.Ei bine,singura sansa in care nu te sufocai de caldura si puteai sa respiri.Un moment de respiro…Ii placeau mai mult diminetile de primavara si cele de toamna tarzie.

Anotimpurile ei preferate..primavara cand copacii infloresc si imprastie parfumul imbietor al florilor si toamna tarzie cand frunzele incep usor usor sa capete o nuanta aramie si contureaza un tablou viu.

“Iar visez!”,isi spuse.”Nu o sa reusesc niciodata sa realizez ceva daca doar visez…”Oare visatul nu dauneaza?Daca ar fi sa se ia dupa spusele cuiva,visatul este benefic pentru ca iti doresti ceva cu indarjire si se va intampla.Totul este sa vrei.Dar…era in care traim nu mai lasa loc si visatorilor si romanticilor incurabili care vor sa isi exprime trairile si emotiile prin arta,gesturi sau lucruri marunte.“Of…Imi place sa visez…”

Amorti in pozitia pe care si-o alesese sa stea in fotoliu.Se ridica in capul oaselor.Ibricul incepu sa scoata suntetul ca era gata apa ce fierbea.Se ridica din scaun si se duse in bucatarie sa isi ia o cana.Bucataria era o incapere pe care nu prea o folosise de cand se mutase.Era frumos varuita intr-o nunata de portocaliu piersica ce dadea o tenta diafana iar mobila era din lemn de cires,frumos lacuita.Inca mai mirosea a bait.

Se duse si inchise ochiul aragazului.Isi lua o cana care avea un smile cu o fata prostuta.Cana pentru cafea.Mai mult ii placea sa prepare cafeaua decat sa o bea.Adauga doua lingurite de cafea in ceasca si o lingurita de zahar,puse apa si o lasa sa se infuzeze.Aceasta inunda bucataria si balconul de mireasma sa.

Incepea sa se vada rasaritul..“It’s 5 o’clock in the morning..”Alarma telefonului anunta ora cinci dimineata pe versurile melodiei artistei britanice Lilly Allen.Un nou inceput,intr-o noua zi…Darele aramii corelau o imagine frumoasa…”

Cum te vezi peste 5 ani?

*inainte sa citesti, da play la melodia asta:)

De curand am vorbit cu o fosta prietena, din cele bune evident. Sa fiu sincera nu imi mai aduc aminte de  ce ne-am certat, dar stiam ca nu voiam sa o deranjez si viceversa.

De ce m-am gandit asa? Nici eu nu mai stiu sa zic sigur, dar cert este ca am incheiat convorbirile cu ea.

De ce am facut asta?? Pentru ca asta este reactia pe care fiecare dintre noi o are atunci cand este ranit in ego mai exact.

Mi-a dat seama ca toate intrebarile astea terotice mi le adresez de fiecare la sfarsitul anului. Si doar am zis sa nu ma mai ghidez dupa principiile de ‘ new year resolution’.

Asa cum trendurile vestimentare se actualizeaza de la an la an, asa se intampla si cu prietenii pentru ca fiecare varsta aduce responsabilitati si alte domenii de interes.

Daca in perioada copilariei te interesau papusile si bicicletele si joaca de-a ascunsa, in liceu esti mult mai interesat de cum arati sau de cum te vad cei din jur. Drumul spre maturizare incepe sa se contureze usor usor si nevoia de independenta se cristalizeaza.

Dar zi tu, cand ai vorbit ultima data cu cel mai bun din copilarie? Da da, prietenul ala care statea in fata blocului si batea mingea si vorbea despre noile jocuri aparute?

Dar zi tu, cand ai vorbit cu colega ta de banca din liceu care te ajuta sa copiezi la ora de franceza?

Dar zi tu, cand ai vorbit ultima data cu colegii din facultate? Inca mai ai de colectat albumul foto de sfarsit de an..

Dar zi tu, cand ai vorbit cu vechea gasca din liceu? Anturajul care iti petreceai orele de clasa si la sfarsiturile de saptamana?Acum mass media iti ofera o idee de ce oameni au devenit dar doar atat.

Ma gandeam acum cateva zile de oameni pe care i-am intalnit si i-am considerat ‘prieteni’ si au disparut subit. Este ataat de efemer totul incat ajungi sa nu mai stii cand a trecut timpul de fapt, si ca la 5 ani distanta , este totul schimbat asa cum nu te asteptai. Aveam cu totul alta idee de cum se va portretiza viitorul si uita-ma aici, cu bune si rele.

Pozele pe care lumea le insira pe retelele de socializare arata doar o frantura din ceea ce li se intampla si intotdeauna este zugravit in roz. Cand ai auzit sau citit pe internet ca x a avut parte de o despartire oribila si ca plange cu bolul de inghetata langa? Sau cand ai vazut ca cineva sa se planga ca nu au destui bani acasa si ca nu au ce manca? Asa-i? Tot ce ai vazut a fost glamour and fancy lifestyle.

Urmatoarea data cand vrei si tu viata lu’ colega aia din Canada care se plimba pe la nu stiu ce restaurante de top, gandeste-te de doua ori, caci viata nu este zugravita doar din culori ci si cu nonculori.

# trip tip: Experienta Untold

DSC_0219.JPG
arhiva personala

Desi a aproape doua luni de la incheierea festivalului, am avut intr-un final timp sa scriu un articol despre experienta UNTOLD.

Mi-am dorit de pe timpul liceului sa ajung la festival. Imi aduc aminte ca in perioada de dinaintea Bacului era promovata ideea ca daca ai o medie peste 9.50 ai bilete gratuite din partea Ministerului Invatamantului. Mi se parut o forma misto de incurajare , desi nu cred ca a mers in multe situatii.

Deci cum a fost la Untold? Cea mai faina experienta pe care am experimentat-o pana acum. Dupa incheierea festivalului ,am citit n articole, si fiecare mai diferit de altul. Eu o sa iti dau parerea mea in calitate de om ce lucreaza cu norma intreaga.

BILETE:

Sfat: Ia-ti cand se lanseaza early bird tickets. Sunt primele bilete ,nu stiu cate mii, care sunt cele mai ieftine, inclusiv cele VIP. Mi se parut aberant ca oamenii isi cumpara bilete la un pret redus si apoi de prin mai/ iunie incep sa vanda la preturi exorbitante. How you could pay the same shit 3 times more?!? Acum a aparut sa te pre-inregistrezi pentru anul 2019 : https://www.untold.com/en

Prin iulie, vei primi un mail sa confirmi inregistrarea si  sa confirmi biletul. Cand vei ajunge in Cluj, va trebui sa faci check-in pentru bratarile de acces.

DSC_0159.JPG
arhiva personala

Anul acesta au fost platile contactless de la Banca Transilvania. Este o metoda foarte buna de a evita pierderea cardurilor si banilor cash. Peste tot sunt cash point-uri si iti poti face top up oricand. Cheltuieste cu atentie ca sa nu faci un imprumut in banca :))

CAZAREA:

In fiecare an se formeaza cate un grup si se gaseste sub ‘ Untold si anul in care se tine festivalul. De exemplu, eu m-am inscris in grupul de pe Facebook cam prin decembrie anul trecut si acolo am tot vazut updates si oferte de cazare. Ai aici linkul : https://www.facebook.com/groups/1480604918922053/

Sfat:  Important este sa iti cauti cazare din timp. Din ce am vazut, preturile ustura cand se apropie perioada festivalului. Nu trebuie sa iti iei in centrul orasului , desi este mai usor accesibil. Poti sa iti cauti si in imprejurimi,caci Clujul a facilitat niste autobuze cu trasee special pentru Untold ( am vazut la ora 5 dimineata!).

ORASUL:

Daca nu stii nimic despre Cluj, ar fi bine sa te documentezi. Pe langa istoria interesanta ,poti descoperi in ce locuri poti gasi cea mai buna mancare si ce poti vizita. Cine a zis ca nu te poti bucura si de calmitatea Clujului? No hai,doar esti in Ardeal. 🙂

Sfat: Nu manca numai in centru. Intr-adevar, gasesti chestii faine si acolo este vibe-ul orasului dar stradutele laturalnice te pot ghida spre locuri misto. Ia uite aici niste informatii folositoare pentru la anu’: http://www.restograf.ro/unde-mananci-bine-in-cluj-cele-mai-bune-15-localuri-din-oras/

OAMENII:

Eu de cand am fost prima data in Cluj, mi-am dat seama ca este orasul meu de suflet. Dunno why, but this is my feeling. Nu zic ca si in alte parti ale Romaniei nu gasesti asta, dar ospitalitatea si caldura cu care te primesc sunt de nemaintalnit. Ori asta, ori am dat doar peste oameni misto. :))

Sfat: Bucura-te de compania lor.

MANCAREA:

Dudes and dudette, daca vreti sa va mai mentineti silueta, well is not the best city to go in.  Stiu ca o sa dansezi si o sa te zbengui dar nu o sa te ajute sa arzi caloriile.Mancarea este delicioasa și combinata la ore haotice te face sa iei im greutate foarte ușor. Iar daca pleci la 5 dimineata de la festival, normal ca o sa te opresti la un Fornetti sa iti iei de 15 lei foietaj cu carnati si caise. ( been there done that).

Sfat: Please eat and enjoy it! 🙂

BAUTURA:

Nu sunt mare fan caci am preferat sa fiu lucida si sa ma bucur de experienta festivalului. Nu am inteles ideea asta de a bea si a nu-ti mai aduce aminte de nimic a doua. Why are you going for a freaking festival tho?

Sfat: E misto sa fii ametit dar nu e mai bine sa enjoy the experience? 🙂

FESTIVALUL:

Daca iti place Steve Aoki si Dimitri Vegas & Like Mike si nu esti deranjat de multimea de oameni (90k),felicitari esti the ideal party animal.

Timp de 4 zile si 3 nopti, Cluj Arena devine taramul tuturor dorintelor. Poti sa te misti liber pe ritmul dj-ilor caci nimeni nu te va judeca sau arata cu degetul.

Am intalnit multi oameni ‘faimosi’ din media precum cantareti, vloggeri, bloggeri cat si prezentatori tv. Dar toti sunt acolo sa se distreze si sunt niste oameni normali care vor sa isi ia un churro sau sa asculte niste muzica buna.

DSC_0092.JPG
Arhiva personala

*  mi-a parut bine sa o intalnesc pe Luminita Balaban si mi-a aratat ca oamenii sunt acolo sa se distreze si sa isi faca jobul, ca sa ne poata incanta cu content de calitate 🙂

See the video below.

Sfat:  Nu te comporta ca si cum ai vazut un extraterestru pe Pamant cand vezi cineva cunoscut.  Stateam la coada sa luam niste churro si Bromania astepta linistit la rand si niste adolescenti turmentati au inceput sa zbiere ca ‘ Bromaniaaaaa, frate , ti-am vazut ultimul clip. Esti prieten cu Lino? A lasa nu trebuie sa raspunzi caci hai sa facem o poza omule!’ Reactia lui Bro a fost diplomata zicand sa se linisteasca si sa nu mai tipe caci  pot face poze si asa. Asa ca calm your tits dudes!

De asemenea incearca sa interactionezi cu oamenii de pe acolo, nu neaparat sa faci poze si atat. De exemplu, eu am intalnit o tipa fotograf voluntar care trebuia sa se duca la Steve Aoki sa faca poze si s-a asezat pe banca unde statea eu si am intrat in vorba glumind si vorbind cate putin de experienta asta. A fost chiar foarte misto. Multumesc Lavinia, esti foarte misto!

POZE:

DSC_0189
arhiva personala

Nu toate pozele pe care ti le fac fotografii ajung pe facebook daca este important pentru tine. Sunt multe criterii dupa care se ghideaza. Gandeste-te ca din vreo 2000 de poze facute intr- o singura zi, doar 5 ajung online. So you should just enjoy the festival.

CONCLUZIE:

Daca merita Untold? Macar o data in viata.

Daca este costisitor? Si da si nu, depinde de cum esti invatat. Imi aduc aminte ca in ultima seara am auzit o tipa ca mai are 3000 de lei pe bratara si nu stie cand le va cheltui. Eu am cheltuit doar 150 de lire pe toata perioada festivalului si am mancat si vizitat orasul.

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY
sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif
sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Cum este să fii recrutant

tumblr_inline_nfclqyeKF71t2yz6y.gif
sursa:Giphy

Lucrez de 9 luni în domeniul recrutărilor.

Este un ritm galopant,spontan și plin de nedreptăți.

Eu muncesc câte 9 ore pe zi,mai mult sau mai puțin, în care de multe ori nu am pauză de masă pentru că este prea multă aglomerație și trebuie să știi în care parte de fapt vrei să te împarți. Și eu bineînțeles că vreau să fac totul și uit să mai mănânc.. din nou.

Nu mă deranjează aspectul ăsta decât atunci când stomacul zbiară, literalmente, după mâncare. Cel mai mult mă deranjează atunci când clienții sună și atunci când nu le convine ceva, probabil minor, îți caută nod în papură sau aruncă cu rahat nene, în tot ceea ce ai construit până acum.

De fapt,ce fac eu ca și consultant de recrutări? Caut oameni în general, depinde de câți clienți(companii)are agenția, realizez înregistrarea lor cu acte etc, le procesez orele pe care le primesc de la managerii de shift/tură, mă ocup de procesarea lor cât și de organizarea zilelor de concediu.

Companiile sunt care mai de care.

Unele bune altele mai puține bune. Unele cu care te anunță cu jumătate de oră înainte de începerea shiftului că au nevoie de nu știu ce persoană calificată să facă nu știu ce chestii sau altele care îți dau la dispoziție 12 ore. Hilar,nu? Și totuși, pentru mine asta e la ordinea zilei.

Știi ce e amuzant? Că până să lucrez în domeniu în Anglia, habar nu aveam că există domeniul recrutărilor. Sorry,my bad, I was dumb.

Am zis la început un ritm plin de nedreptăți. O cocktail extraordinar între un manager căruia îi place să domine femeile – ooops, nu mă încadrez la categoria asta- și o colegă care s-a plafonat în jobul ei și îi place de asemenea să dramatizeze. Caut un mediu profesional nu un loc unde ne bălăcărim ca la ușa cortului și realizăm telenovele live.

Ce îmi place la locul meu de muncă?

Simplu: oamenii și poveștile lor. 

Oamenii care vin și își pun viitorul în mâinile mele.

Oamenii care încearcă să învețe engleză la vârste de peste 50 de ani pentru că vor să aibă un loc stabil de muncă.

Vizitele onsite și glumele cu managerii de shift, au văzut că sunt fată bună.

Oamenii care știu că sunt româncă și vin la recomandările celorlalți să lucreze pentru mine.

Britanicii mișto care au energie și după mai puțin de 8 ore de somn.

Oamenii mei care vin să își arate recunoștința față de mine prin gesturi simple.

Reacția oamenilor mei- ca niște pui de găină- când sunt onsite.

Reacția oamenilor mei când au aflat că plec (piele de găină ).

Toate lucrurile enumerate mai sus se rezumă în două cuvinte: oamenii mei. 

giphy
sursa:Giphy

Pentru asta le mulțumesc.

Și acum o să mă întrebi: de ce vrei să pleci?

dd48ccb0-872a-0133-980c-0a6c20e5e327
sursa:Giphy

Pentru că vreau să simt pulsul lucrurilor, nu să stau închisă într-un birou sau să mă îndrept într-o direcție diferită și să fac altceva.

Și pentru că vreau să am viață de familie.

Fun fact: Astăzi cei de la Luxoft din România m-au contactat pentru un post in departamentul de IT Recruitment. C’mooon, are you serious karma? :))

 

Cum este sa cresti mare

Am inceput sa cresc, sa am responsabilitati si sa sufar de lipsa de timp.

Stii filmele alea cu vietile tipice ale americanilor?

images
sursa: Google

Barbatii sunt imbracati in niste costume plictisitoare si incomode si stau intr-un birou 2/2 cu un calculator si un birou plin de dosare.

o-women-at-work-facebook
sursa: Google

Iar femeile..well.. femeile au cele mai multe de facut. De la impartirea sarcinilor in birou, la respectarea termenelor limita, ore peste program si.. de ce nu, chiar si o viata personala dupa ce mai termina lucrul la “job”.

Nu sunt feminista sa zic ca barbatii nu depun la fel de multa precum femeile. Dar acum inteleg situatia femeilor la locurile de munca deoarece privesc din perspectiva mea ca tanar angajat intr-o multinationala.

Probabil ca multi dintre voi o sa afirmati sus si tare :” Ei,ca acum dai de greu, te lauzi ca muncesti si ceilalti nu isi fac treaba?”. Nu, chiar deloc. Nu sunt Ariana Grande sa fac asta, caci daca suntem onesti putem sa afirmam ca ea chiar munceste de ii sar capacele de la o varsta frageda. Dar aici este despre mine si nu despre Ariana.

Indiferent daca esti uratica si mai ghinionista sau ai combinatia mortala de frumusete si istetime, ceva tot o sa fie in dezavantajul tau. Daca te consideri a fi in primul caz, o sa se faca haz de tine si ajungi sa ai ganduri sinucigase si la cum o sa se relateze despre tine la stirile de la 7 sau daca te incadrezi in cea de-a doua categorie, vei fi tratata doar ca un chip frumos . Oamenilor nu le convine nimic in ziua asta, asa-i?

Sau alt caz. Daca vrei sa te dezvolti pe plan profesional va trebui sa induri sclavia moderna de a lucra intr-o multinationala pe multe ore neplatite si pe bani putin pentru ca “asa capeti experienta”.Deci daca esti tipa care vrea sa se rupa de casa,masa si timp personal..bingo, ai dat lovitura! Poftim, ai castigat biletul spre o cariera stralucita in multinationala X si o cariera plina de compromisuri. Peste sase ani o sa ajungi la concluzia ca timpul nu iti mai permite sa ai grija de copil si ca sotul tau este nefericit caci nu mai ai timp de el..de ceva timp..

Am interactionat cu o femeie de genul si a afirmat ca ea nu poate “doar sa stea”; de accea mi- a zis ca pentru ea este un calvar cand vine weekendul -sa doarma mai mult de ora 10 si sa leneveasca- ..no no..

Scuze, dar mie imi place sa ajung acasa la ore deecente iar iubitul meu sa ma astepte cu o portie aburinda de paste bolognese sau de care o fi. Iar in weekend sa am timp sa dorm pana la 12 si sa ma trezesc alaturi de el, sa il iau in brate si sa ii soptesc “buna dimineata”.

Deci ce inseamna sa cresti?

o-take-your-kids-to-work-day-facebook
sursa: Google

Sa ai responsabilitati, sa fii un sclav modern si sa iti pierzi identitatea personala.