Eu sunt Charlotte


Nu pot să spun că am dispărut de bine ce îmi era. În schimb, știu că mă îndrept cu entuziasm spre un nou răsărit al unei noi Charlotte. Acea bucată de noutate pe care mi-o doream de foarte mult timp pentru a uita de toate regretele. Este schimbarea cea mai mare din ultima perioadă, schimbarea care îmi permite să mă dezbrac de regrete.

Îmi hrănesc sufletul cu bucățile de eșec transformate în succes.

Nu am să mă mulțumesc niciodată cu puțin. În momentul în care mă simțeam nemulțumită de puținul pe care îl primeam, plecam fără să-mi anunț dispariția. Odată ce nu îi mai simțeam prezența, trăiam succesul. Nu țineam cont de sentimentele celorlalți. Știam doar că nu am să fiu ținută sub papucul nimănui. Până la urmă, relațiile sunt niște promisiuni deșarte făcute în momente în care nu deții controlul. Uiți de luciditate, rațiune, idealuri și visuri și te legi la cap cu cineva care nici măcar nu știe numele tău de familie.

Uită-te la mine. Mă vezi? Normal că nu, pentru că sunt prezentă peste tot. Sunt una cu aerul, dorul și alcoolul. Ai să mă vezi în umbre, valurile mării și chiar și în ochii ei. Mă vrei și totuși nu-i dai drumul. Crezi că ai să mă cucerești cu lipsa ta de coloană vertebrală? Dorința de a fi iubit, de a avea pe cineva alături a pus stăpânire pe tine și nu-ți dorești nimic altceva decât o iubită. Dar pe lângă iubită, de ce mai ai nevoie de amantă?

Îți simt bătăile inimii distruse și de la distanță și nu mi-e milă.

Recunoaște, nu te mulțumește. Unghiile ei nu-ți desenează pe spate cum o făceam eu. Buzele ei nu te sărută când o iei în brațe din spate. Ea nu-și odihnește capul pe pieptul tău ca să doarmă mai bine. Mă cauți pe mine în ea și refuzi să vezi că nu o să mă găsești. Dragul meu, dacă mă vrei pe mine, de ce nu ești lângă mine?

Ai ieșit pe ușa din spate cât timp căutam rochia cea mai frumoasă pentru cina cu tine. Te-ai întors cu o urmă de ruj pe gât și am știut că nu mă mai iubești. Pe cine încerc să păcălesc, niciodată n-ai făcut-o. Te-ai bucurat doar că ai companie.

Ai fost pușcăria sentimentelor neîmplinite și lipsite de sens.

M-ai folosit ca pe o marionetă și nici că ai realizat. Ai rupt sforile care mă legau de tine și m-ai aruncat în foc ca ultima bucată de lemn într-o seară friguroasă. Doar că eu nu ți-am ținut de cald; eu te-am urmărit când credeai că am dispărut. Am fost acolo când i-ai dat inelul meu și ea s-a prefăcut că plânge de fericire. Te-ai dus precum frunza care cade la o adiere ușoară de vânt toamna. Am crezut că te-am pierdut înainte să te am, dar nici măcar nu erai al meu.

Politica și machiajul în exces au fost zdrențele care ți-au furat mintea.

N-am să-ți mai fiu ispita de după colț. N-am să te mai aștept în fiecare seară, într-o bucată de material transparent doar ca să te încălzești cu mine și să fugi la ea. Nu am să îți mai cer atenție căci îmi otrăvești inima. Nu mai am nevoie de prezența ta ca să mă simt femeie și nici de aprobarea ta ca să îmi îndeplinesc visele. Așa cum tu m-ai aruncat, așa îți dau drumul și sper să eșuezi. De ce sper asta? Pentru că un lucru e cert: tu nu ești vrednic de inima nimănui. Nu meriți niciun strop de atenție. Dragostea pentru tine este un lucru mult prea puțin cunoscut și deloc de apreciat.

Trăiește-ți dramele, dragul meu!

Lasă-ți amprenta aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.