„Viața nu este despre cum supraviețuiești în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie.”
Sunt oameni cu care te obisnuiesti in asemenea masura sa ii ai langa tine,incat nu ai percepe ca timpul sa se scurga altfel.O obisnuinta placuta,de duminica dupa-amiaza,cand afara este urat si ploua si cel mai placut lucru de pe Pamant ti se pare sa stai langa cel pe care il iubesti..
Ador mirosul de ploaie..
In asemenea momente de firesc,nu iti mai dai seama ce ai langa tine,nu mai realizezi lucrurile la adevarata lor dimensiune,din simplul motiv ca ti se par atat dde firesti.Ba chiar le mai si contesti cateodata,intr-un acces de plictiseala.
Numai ca…parca special pentru a-ti arata cu claritate ceea ce ai de pretuit,ti se ia uneori….obisnuinta.Initial,rasufli usurata,ti se pare o varianta buna pentru a avea parte de ceva neobisnuit.Insa repede-repede iti dai seama ce mult iti lipseste.Cu totul ritualul duminicilor obisnuite si poate tocmai din acest motiv atat de voluptoase,de seducator de familiare,de calde si de acasa,unde in termenul de „acasa” se regasesc tocmai oamenii cu care te-ai obisnuit atat de tare.
Ii vrei imediat inapoi,langa tine si iti promiti ca nu o sa iti mai doresti niciodata ceva…
… neobisnuit…
