Obișnuința un rău necesar?


„Viața nu este despre cum supraviețuiești în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie.”


Sunt oameni cu care te obișnuiești in asemenea măsura sa ii ai lângă tine, încât nu ai percepe ca timpul sa se scourge altfel. O obișnuință placuta,de duminica dupa-amiaza,cand afara este urat si ploua si cel mai plăcut lucru de pe Pământ ti se pare sa stai lângă cel pe care îl iubești..


  Ador mirosul de ploaie..


In asemenea momente de firesc, nu iți mai dai seama ce ai lângă tine,nu mai realizezi lucrurile la adevărata lor dimensiune, din simplul motiv ca ti se par atât de firești. Ba chiar le mai si contești cateodata,intr-un acces de plictiseala.

Numai că…parcă special pentru a-ți arăta cu claritate ceea ce ai de prețuit se ia uneori….obisnuinta.Initial,rasufli ușurata se pare o varianta buna pentru a avea parte de ceva neobisnuit.Insa repede-repede iți dai seama ce mult iți lipsește.

Cu totul ritualul duminicilor obișnuite si poate tocmai din acest motiv atât de voluptoase, de seducător de familiare, de calde si de acasă unde in termenul de  „acasă” se regăsesc tocmai oamenii cu care te-ai obișnuit atât de tare.
Ii vrei imediat inapoi,langa tine si iți promiți ca nu o sa iți mai dorești niciodată ceva…
                                                                                              
  …     neobișnuit…

Lasă-ți amprenta aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.