Muritorul de rând


sursa: Giphy

Suntem oameni. Niciodată nu o să ştim dacă este alegerea corectă sau nu:dubiile şi nesiguranţa întotdeauna ne vor urmări.dar e bine ca regretele să nu îşi aibă locul..atunci,inevitabil ne dăm seama că..am greşit.

Orgoliul joacă un rol important ,mai presus decât demnitatea.

Mi-am adus aminte de vorba profesorului meu de istorie care spunea că în timpul Reichului,evreii mai aveau doar deminitatea şi o dată cu pierderea demnităţii şi-au pierdut şi speranţa de a mai trăi..

Nu se aplică neapărat în cazul nostru dar o dată ce se încalcă principiul,va deveni un tipar..Dar noi,muritorii de rand suntem capabili să iertăm indiferent de greşelile care ni se săvârşesc.Ajungem să devenim “orbi” să avem “ochelari de cal”,cum se spune în popor.Conştientizăm abia atunci când e prea târziu după ce a avut loc lupta şi ajungem să călcăm pe cadaver.Acele victime colaterale,vor ajunge mai târziu să spună acel enervant “ţi-am zis eu!”..este doar o chestiune de timp.

Timpul este cel mai mare duşman pe care îl putem avea pentru ca niciodată nu ştii când îţi poate juca feste.Când crezi că toate strună şi este nevoie doar de un element/un moment/o întâmplare ca să schimbe cursul mai multor poveşti.Nu ştii niciodată ce îţi rezervă viitorul pentru că este atât de imprevizibil.Ajungi să găseşti persoana potrivită la momentul nepotrivit sau chiar mai mult,oportunitatea potrivită la momentul nepotrivit.Nesiguranţa emoţională cât şi instabilitatea au fost nişte consecinţe ale timpului dar trebuie să înveţi să ai răbdare şi să crezi..

De asemenea,totul se compensează:este posibil să ajungem în situatia în care suntem la pământ ş nu mai este cale de scăpare.Toate merg prost şi se ţin lanţ ca mai apoi elementul perturbator să dispară şi lucrurile să reintre în ritmul lor normal. Dar cu ce preţ? Chiar suntem dispuşi să plătim orice preţ..?Ne îmbolnăvim de regret,suferinţă,supărare.

Ca orice “maşinărie”,cu timpul ne uzăm.După prea multe nereuşite pe plan professional clacăm şi nu mai depunem efortul să atingem “vârful” pentru că ajungem la concluzia că trăim într-o societate plină de ignoranţi şi superficiali care nu mai preţuiesc cunoştinţele ci..prostia.

Suntem o societate ce promovăm prostia crasă..

…după prea multe decepţii în dragoste inima începe să obosească,legăturile încep să scârţâie şi astfel oamenii greşesc,nu mai acordă credit persoanelor.Incepe să se instaleze “frica aia de început”,de necunoscut. Nesiguranţa care vine o dată cu persoanele noi care îşi fac apariţia în viaţa noastră.

Viaţa unui om nu se bazează doar pe relaţiile amoroase ci despre relaţiile interumane.Nu ştii când te împiedici de cine trebuie.. sau chiar..cine nu trebuie..Orice sfârşit are întotdeauna un început promiţător..

Lasă-ți amprenta aici

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.